de Daniel Aurelian Radulescu
Mi-am creat singur standard de inalțime de arbust,
Suficient de stufos sa ma pot și ascunde, un "terre a terre",
Sa nu risc defrișari, s-ajung mobila cu mult lustru, lemn de foc ster
Indeajuns, la nevoie tocat, sa ma torn in peleții de-un bust.
Mi-am amestecat, insa, din naivitate, boabele-fructe, culori;
Sunt catina ce ințeapa, dar și coacaze, zmeura, mure, afine
Și cate și mai cate, cam toate cu spini, ințepaturile fine
Dar de natura de salbatic, un pic acrișor, bun la dulce licori.
N-am nimica din falnic, nu ma intrec sa fiu primul sub soare,
Ma acopar de vanturi, sunt globul de ramuri fragile
De pus pe la garduri de paza, incalcit precum limbile abile
Sa astupe din gauri, de goluri lasate de parii, țarușii, ori stalpul Ce pare!?
17.11.2013
|