de goeteri
Un teatru jalnic este omenirea
Cu saltimbancii mimi și oratori,
Paiațe, papușari, ne buni actori,
Para specialiștii-a toate Nesimțirea.
Mulți figuranți, starlete, ca botine,
Analfabeți guralivi și Chirițe,
De fir in patru crapatori, gasitori de chichițe
Ne fac divertismente din destine.
Se sorb in capațani de microfoane
Sau striga desfranați in porta-voci
Scriindu-și singuri roluri, dobitoci
Ce-și umplu burți și buzunare din balcoane.
Spectacol iși platesc cu aplaudaci
De pe estrade fade in racnete sterile,
Vrajitorii inchizice, imbecile
Preluate de inepți partizani audaci.
Iși joaca scene-n aule adorminde
De nepasare și de cult agnost de sine,
Platiți sa minta ca ne-așteapta bine;
Din bine ce-am avea de nu ne-ar vinde.
Din grohaieli mocirlice, avocale,
Dau de-nțeles din prada ce-a ramas
Sa-mparta Dar au grija ca prea gras
De fac popor se lenevește coate goale.
Și atunci ei fiind poli tic, oși tic, oase
Au facut pact sa stea mereu o roata,
Sa nu se oboseasca biata, "scumpa" gloata
Sa stea de vorba, in loc sa dea la coase.
Filchizuiți o lume acapareaza;
Europa, Asia, oriunde-i loc
S-au asamblat ca-n cant sa-și bata joc
C-așa ne place, plebei ce voteaza!
Și tot strigam pe strazi, ca-i tot degeaba,
Ca televiziuni și ziare-s ale lor
Iar judecați tot ei fac; coautor,
Cu gașca pusa sa nu-și faca treaba.
De neințeles ne e teatrofilia
Platita pe bani grei din saracie,
In loc de drame sa ne facem comedie
Și ca și-n boala sa starpim anomalia!!!
26.01.2012
|