de Daniel Aurelian Radulescu
Imi port sexul cu mine, aproape zilnic, cred,
Pentru ca nu-i remarc, sigur, mereu prezența,
Prins de intamplari diverse in care tot purced
Cat pot de voluntar, sa-mi evit "eu", absența.
Un general valabil, parca n-ar fi nicicand,
Oricui și nici la același, pe-al sau, tot lung al vieții,
E cel mai alipit, depins de-atat de-un vrand,
Același la timizi, pe-ascuns, ori cu indrazneții
E singura aparținere, se pare, de-uz frivol,
Dar e-și esența in sine, pentru a nu ne pierde,
Ne urmand noi, din noi, ne-nsamanțand ce-i gol,
Sa nu fie doar urma, de-o unda verde, verde.
Este-un lucru și-un simț, e și-un produs mintal,
Nenecesar, neparte, dar cel, fara de care
Insul vieți nu și-ar pierde e-un fel, de capital
De vis, ego, placeri, de dominari furnicare.
E-acolo, la in de mana, o chestie de frecare!
31.03.2013
|