de Daniel Aurelian Radulescu
Cu ochii stau la geam și aștept sa treci pe strada mea,
Ca intr-o intamplare dintr-un basm cu zane și minuni,
Sa vii sa-mi cauți numarul la casa, azi, nu luni
Ca-i prea tarziu, incepe școala, toți te vor, te-ar vrea.
Nu ma despart de la fereastra, is nemancat, n-aud
Nici ca ma cheama ai mei, am parca și vedenii
De bucle blonde, unduind pe umeri galbenul poienii,
'mi infiorand narine, nalucire de-un trup crud.
Incet, incet, speranța se indoiește, picuri mari imi curg,
Pe-o pacla, ce mi-o șterg cu inima in zbatere de aripa,
Ca pasarea ce crede bobul aruncat, prinzand alica
Și m-ascund, tot la fel, timidu', in rana de-un amurg
07.04.2013
|