de Daniel Aurelian Radulescu
Chiar inainte de-nceput, cat tot e inca doar samanța,
E-o basculare de "intai", de competiție acerba
De-a " face" oul numai unul, coroana fiind o simpla jerba
Fiindca in drama nu e pudic, doar ludicul, ca-ntr-o Sapanța.
Se inalța pomul sa umbreasca mai mult sa ia din varf, din soare
Și Luna ar vrea la fel de mare, pitindu-și astrul in eclipsa.
Calugarița dupa ce-a iubit iși adora amorez cu "lipsa",
Iar reușita de nu-ți iese, a altuia-i! Sau"o incercare"!
Așa multa diversitate, in tot, ar parea altruism,
Dar tot se imbrancește-n ego, perpetuu punitiv tacit
De nu cuvanta, sau țipat, de rage c-are apetit
Doar pentru el; c-așa progresul se invața, doar cu eroism!
Atotintins, tot ce exista e-un zbucium surd, de "egoism"
02.05.2012
|