de Daniel Aurelian Radulescu
Un cuplu se trece de mana pe strada
Cu plete lucind și scalpul de ace
Și aluneca ferm leganand vis sa vada
C-amorul exista cand lumea-i o pace.
Și cuplul se inchina sub vechi pirostrii,
Ca apoi sa renasca copiii ce-au fost,
C-așa-și reamintesc din nou bucurii
Și viața ințeleg; "parinții au un rost!"
Dar painea și acum se caștiga din greu
Și scalpul cu țepe se duce inroland
Sa fie viteaz pentru altul, ateu;
Ce n-are nici ruga, nici rai n-are gand!
Drapelul revine pe-o lada inerta
S-acopere raul ce-ar vrea razbunat
Din bine ce-a vrut, lasat scris pe-o coperta;
"Aș vrea de-azi sa fiu omenirii soldat!".
PS
De ce n-am fi oare la fel, cum doar suntem,
Ca toți din iubire ne naștem; un fruct
Ce lasa samanța de drag daca vrem
Și cai peste poduri pot trece de-abrupt?!?
03.05.2012
|