de goeteri
In fond e-o tabla contorsionata,
Metal inșiruit in lonjeroane
Pe scaun stai și e capitonata
Și-i plina de șuruburi și piroane.
Are și uși și geamuri, ca o casa
Ii treci de prag, are tavan, podea,
Are oglinzi, confort, e luminoasa
In ea te poți culca, ca pe-o saltea.
Dar ne e visul fiecaruia din noi,
E mersul in deplina libertate
Te scoate-n lume, e prezenta la nevoi;
E standardul de viața și de calitate.
Este-o comuna, foarte șic, rasata,
Iți poate conferi o clasa, un statut
Tot ea e "aspiranta" veșnic adulata
Și locul preferat de-un prim sarut.
Ajungi sa o iubești ca pe-o femeie,
Un ideal de-ascultatoare și docila
Poți s-o pornești cand vrei de-i dai o cheie
Și-o schimbi dintr-o batrana, cu copila.
I-am dat puterea, ce-i nețarmurita;
Iți poarta trup nascut, bolnav sau mort,
Ia ființe, mutileaza, o tratezi ranita
Este-o autohtona sau produsa de import.
Facem cu toții pentru ea o pasiune,
Muncim ca s-o avem și ea muncește
E simbolul de secol, de perfecțiune!
E sclava noastra și stapan de sclav mașina este!
25.06.2010
|