de Daniel Aurelian Radulescu
Se sparg mari picuri gri in ronduri, incercuiri, in colisee
In balta-n care se topesc, sau explodeaza-n stele, trombe
Pe pietrele lucind, cum ochi cu gand de dus, de Odisee
Și-nvolburand raul ce fierbe Canalele-și arunca plombe.
Ce fascinant e ropotitul pe tabla ce vibreaza-n tobe
De-o muzica cu har ceresc, ce atinge gandul melancolic
In reverii cu ochi deschiși, plutind peste prezise cobe;
C-o sa inunde apa suflet și trupul il inmuind bucolic.
Stau toate ascunse, vietați vrajite de colantul zgomot
Și gri e susul tot, fundal, ca o cupola vatuita
De-un moale puf E parca o turla, sau e cenușa de un clopot
Ce in abis iți ține aer il dramuind, drogand ispita.
Pe pielea calda clipocește picur cu picur, cald masaj
Și paru-aluneca jilav, lipește gene stropul tare.
Miroase a aer dens și tac-ul e tot mai rar Final mesaj
Este ca-ncet, incet se-oprește Feeria-i gata! Moare ploaie!
20.05.2012
|