de goeteri
Ca-n orișice, atingem mandri, paroxismul
Atunci cand suntem revoltați ca tembelismul
Reiese la iveala din strafunduri tenebroase
De minți necultivate-n școli, se imparțind pe oase.
Dar nu prostia e de vina, lenea, nesimțirea,
Fala fara motiv, furtul de carte, dezgolirea
De sani, picioare goliciuni de minți, tupeul
De vina-i camera de luat vederi, ce-a-nregistrat WC-ul.
Și sute de inepți, imbatraniți prin parlamente,
Sunt revoltați ca pe copii "distrugem", noi, eminamente
In dezvaluiri, ce-ar fi ramas mai bine-ascunse
Cum sunt și ei, innegurați, de crize-n neuroni minți nepatrunse.
Și culmea ne miram, ca tot la fel, avem educatori
Ce ies țipand pe strazi; vor mai mulți bani, bieți muritori
In lenea invațarii -tot mai grea și-ncet, incet uitata-
In loc sa doarma-n banci, visand ca ei sunt nația evoluata.
E-o vorba "Zi-mi cu cin' te ții, ca sa-ți spun cine ești"
Sau "Țambra nu sare departe de gard" Hm, povești,
Așa cum credem ca traim, idilic, ca-n copilarie
Și-o lume-ntreaga sa munceasca; fat frumoși ca sa ne ție.
Ce Harvard, Yale, Cambridge, Boston, ce Sorbona
Cand fete-avem frumoase, tot mai goale, nu pe bona
Ce viitorul le va fi, cand se va șterge din "jeunesse"
Va curge rauri botoxul, prin pieile crapate din exces.
Ah, Doamne, parca-n iad am fi, printre inepți
-Ce-o viața, tot furand și carți și bani și pe-nțelepți-
Ce-au tot crezut ca hoitul lor, de corp și suflet, alterat,
Va trece-n infinit, gunoi, impuțiciune laureat (bac)?!?
18.07.2011
|