de goeteri
Perfidul nume, fara acoperire
-Corespondent, absent in realitate-
Doar simpla noțiune despre cantitate,
Crezuta de novici! E-o ispitire!
E judecata oarba-ntr-o minciuna
Inșelatoare-n dublul de-nțeles;
E neputința, la dreptate, fara acces,
Ce moare iluzoriu-n vis fara arvuna.
Ustensil zilnic, masca la sustras,
Ce-nclina-n avantaj de numerar;
Cu unic sens la cel ce-are cantar
Cu greutați apasatoare, intr-un tas.
Inclinație paranormala-n caracter,
Cu iz de explicație astrala;
Un simplu horor scop ce-ți spune boala,
Ori ghinion, averi ce-ar fi din cer.
Dar insași viața-i cumul de minciuni,
Cu pacaleli, in false de percepte;
Ca munca, cinstea și morala-s drepte,
Iar fericire, lux și averi-s deșertaciuni?!
In fond, natura insași nu o are,
Proliferand și oamenii ca-n jungla;
In marș, peste cadavre, ca sa stranga
Doar cei fara de mila la oroare!
E titlul lecției de prima importanța,
Ca rautatea-i singurul destin
Ce-asigura o apreciere Doar un vis divin
Caci tot ce-i, Univers și lume, n-au nicio balanța
27.11.2010
|