de goeteri
Zidirea din varful de coasta,
Acolo-i biserica noastra,
Loc-ritul de joaca a credința
De copilul ce-am fost, pocaința
Ii revad ziduri groase, cu bolți,
Sfinți de fum, cruci de piatra cu morți
Am imagini din ei incrustate
Pe vecia-mi inspre maturitate.
Duminici am trecut, tot pe rand
Cu respect de prezența crezand.
Is al bunicii pioase-lastar
Eu eram, baiețandrul de-altar.
Vad pe preot, batran, de cand este,
Din taram de la Prut ce e peste
Din Soroca cu vorba moldava;
Il port in suflet, in minte mi-e slava.
Mirosea de anafura, a mir
Vin din rugi- ii licareau in potir-
Ochii calzi și barbița de sur;
Drag mi-era, nu-i plecam din-mprejur.
Din panuși de porumb impleteam;
Ștergator de picioare faceam
Tata-mi bun, meșterea fund de lemn
La anafura și ulcea la undelemn.
Nu e-n veci, alta noapte frumoasa
Cum de Paști, cand fugeam de acasa
Cu fior ma incantam in corale
Lui Iisus ii stateam, bland in poale.
N-am sa uit de "Hristos a inviat"
Cand radeam, sau plangeam cu pacat,
Necrezand adevarul din cant;
Doar acum, cand am gand de mormant.
Oare zidul biserici-mi, sfant
Poate fi un loc de veci la Pamant
Unde sfinți sa ia in schimb pacatoși
Intrupandu-i eterni credincioși ?!
11.06.2010
|