de goeteri
Cand ești in culmea fericirii, fara griji
Ș-instantul far-aviz iți face rozul alb de coala
Și plan nu mai exista, vise se transforma-n schiji
E-un inefabil yang, un inceput de boala!
Și n-ai control, nu mai ești tot, corp, craniul,
Te doare eul ce-l credeai al tau,
E-un altul, mintea nu-nțelege straniul
Pacat de blestemat ce-ți ești sursa de rau!?
Te diseci singur cu scalpelul vinei
Ce-o treci tardiv pe-un fals de expertiza
Sa-ți redescoperi ce-ți cerșea subconștientul milei
Și-ai ignorat semnal somat cu-aviz de criza!
Ești? Nu! Te lupți cu tine, ce-i un altul
Neiertator, paradoxal dușman de propriul sine!?
Cu ochii tulburi -sticle goale- doar implori inaltul,
Ce-ți amintești subit și faci prieri de bine.
Ți-ai rupe trup bucați, s-arunci bolandul,
Ești o mulțime și-n fond singur contra toți.
Te tangui și-ntinzi mana cu-i uitaseși, blandul
Mereu alaturi, nevazut acolo Cand nu poți!?!
Te scurgi in ape-n flu torid cu-nghețuri umbre
Și mintea-ți fuge fara frau printre himere;
Devii un nimeni, amalgam de ganduri sumbre,
Doar ințepate un soi de fizic masochistic de durere.
Și trece timp și viața trece acalculata,
Doar mina-ntinsa sta sa cada-n deznadejde;
Ca-n veci de-ar fi sa fi, n-o sa mai faci ca altadata
E oare-ntaia data cand juri sincer și te-agați nadejde?!?
Noroc cognostic lang-amor de dragi, de-aproape,
Ți-ndreapta trup și mai mult suflet, penitența
Ce crezi c-o ai, s-o dai in schimb la nedreptate
Ce-ai adunat in timp sa-ți iei in troc convalescența.
Te-ntorci la tot, ești incet tu, bucați tot mai știute
Și-n uvertura ești mai cast dar uiți curand de rau
Iar te-amagind; crezand ca viețile-s mai multe
Uituc sarman, n-ai invațat ca singur ți-ești calau!?!
16.09.2011
|