de goeteri
Inalța ochii catre oglinda dimineții
sa-l trezeasca din visul uitat
și nu face decat sa-i creasca dezamagirea,
de copilul gandului
Nu mai crede in propriul sarut Placebo,
in "mens sana in corpore sano";
nu exista decat uzura, inca de la concepție
sau inainte
Bile de-un rulment uriaș,
se adunand inebunite de elixirul frotarii evidenței
și care cad faramițate de timp in dizgrația mazgai, jos,
unde se topesc incet
Și s-ar turna, se spune, in forme noi
de-amestec;
de noi, cu rugina,
ramanand doar sufletul rotirii!
Oare cine-l deține?
Iși pleaca ochii
loviți de sticla ce nu pot patrunde
pupilele strafundului,
rezumați la o coaja de piele
diforma; ce curios, increțește fara sa se stranga
Se scurge ca doua fire de par sau trei,
razlețe
pe marmora de imitație,
in lavaboul Universal
Poate doar daca mai are o alta dimineața cu suflet?!?
Faramiturile n-au nicio importanța;
oricum nu se duce lipsa de bile
Oare care era sensul mișcarii?
Și EL? Era, in ce sens???
PS
Singura Lege Universala este Legea Aglomerarii;
nimic nu exista independent!
Indiferent de marime
și fel!!!
Nimic nu e in expansiune,
ce e o intoarcere la grup!
D.A.R?!?!?.
10.09.2011
|