de Daniel Aurelian Radulescu
stau ciorile chiar langa cheia sol, pe firele solfegiului, in note muzicale
de inalta tensiune, croncane in canicula ce incovoaie sarmele mortale
și schimba loc, pe aceeași tema, in rapul negroid de-un uperground,
iar jos pe-o pacla subțire, plumbuita, se inalța aburi ca din mare fiarta,
pe care navigheaza arar, ciudat, cate-un vehicul; roți ce par a fașaind
cum apa ar calca, sau grundul ce s-ar prinde molatic și-ar cadea, se dezlipind
de coca-n cauciuc ce-nvarte caldul agregat, ce face și mai cald, arde
in maruntaiele-i carbon bilionar, sau se asuda-n par ecvestru sus pe coarde,
au mai zburat din note; albastrul feliat e-o partitura goala imbiind la cant,
alene se ițind din mintea infierbantata, se evaporand in ganduri catre-un punct,
ce-i prins din zborul pur imaginar se mișca reavan, maturat de la un ciuf la altul;
verde impatat cu negru crud și insule de azur adie, pravalit din cald, inaltul
apasator, o boare ce sub pene de reptile zburatoare-n piele de-o temperatura avicola
iși cauta racoare, in zburlit cu cioc deschis, fara sa știe c-așa inghite iar canicula
13.06.2012
|