de goeteri
O umbra neagra-n brunuri șterse
Zaresc in caldul de-un cuptor
De iulie, icnind sa verse
Gunoi din falsul abator.
Nici nu-i frumoasa și e mica
Și fuge doar de o privești;
Se ascunde tremurand, i-e frica,
Nu vine chiar de-o amagești.
O vad mereu dormind cu jind;
Jinduind curtea-mi cu-al meu dog
Care se-mbuiba Doar privind
Nepasatoare, ca de-un drog.
Și se racește timp. Nu crește,
Doar simțuri da de-un prim amor
Neașteptat, ce nu-și dorește;
Ca o haita-ntrega o mușca, o vor.
Și n-are nicio aparare;
Mai multe nopți și zile fuge
Chelalaind limbaj c-o doare,
Dar n-are cui, viața și-o scurge.
O revad slaba, iar dormind,
Visand cu narile-i mișcande
De arome-n zbor, oftand, pierind
De dor de-o mama de niciunde.
Ma bucur sa o vad mereu.
I-arunc ades cate-o bucata
Și-i tot mai frig și somnu-i greu
Covrig, in tremur intr-o groapa.
Sunt astazi fara nicio vlaga,
N-o vad niciunde pe "farama"
Nu mai respir; o aveam de draga,
Urata, slaba-n chin, pe bruma.
Doar se-ngrașase, dar in burta,
Urnindu-se cu coada stransa
Și gand tresar la plasa rupta
In rau, c-o amarata, alta plansa.
Alerg la raul, uz de rug
Și vad pe-un ciob de gheața-n mal
Un boț de panza-n huma; drug
Și-o sarma-ncolacita-n val
Și de sub apa sloi de rece
Razbate-o pata brun cu negru
Și plang și capul nu-mi mai trece
Și nu mai vad omul integru!!!
Doar cațelușa-n lemn de cedru
16.12.2011
|