de Daniel Aurelian Radulescu
m-am imperecheat cu degetul, din palma,
pe care tu m-ai pus, un cerc,
sa știi ca te strang eu, mereu sclipind,
cum malurile rup din valuri marea, imblanzind-o calma
și ma atingi din cand in cand, sa vezi daca incerc
sa fug, sa ma perind
ma intreb de ma ascunzi vreodata,
sau ma arunci pe-o noptiera
din vreo noapte, cand ieșit, eu somnambul, din vis,
m-abandonezi torid amorezata,
ma inșeland ca dragostea-i o efemera,
ca și tradarea, un compromis
am ramas scurs de plin,
inelul gol,
c-un nume incrustat, ștanțat pe tampla,
ca frica de-a gusta din nou venin
din palma cu intinsul bol,
neștiind, naiv, ca inca imperfectu-i cerc, ce se intampla
14.04.2013
|