de Daniel Aurelian Radulescu
Daca tot știu ce-i bine și-mi vreau mie
Și tot eu fac ce-mi sunt nevoi și datorie,
De ce s-aleg pe altul ce nu sunt, nu face,
Și sa-l platesc, sa-mi stea, pe bani Ei drace?!
Și de-l aleg, de prost, sau din prostie
Și apoi ma-nșeala, c-are Stat și Primarie,
Ca-s ale lui, din ma-sa și din cinste
De ce-l accept ranjind, cu balele prelinse?
Ca-l vad facandu-și laba pe ciolan
-Un altul și altul, ros din nou, din an in an-
Se ingroșand pe munca mea și-a mea idee
Se pretinzand ca el mi-e poarta și-are cheie?!
Chiar ca-s nebun, nu-i nimeni sa ma lege,
Ca-mi pun in spate un parazit sa-mi faca lege,
Sa stau cu capu-n jos, sa tac chitic
Ca vorba-i el, doar el și-s eu nimic
Bun doar odata, pacalici la patru ani,
Sa-i fac din nou un credit, pentru bani,
Sa-l pun pe-un scaun, fara cap; in loc, ștampila!?
C-ar fi al meu și eu al lui Il am de pila?!?
De ros de unghii scrijelite-n multa truda,
Piliri de dinți sa-nghit neamestec, is paparuda
Indobitocita, nula, oarba, mandra tare;
C-aleg eu cioclul, democrat de inmormantare!?!
28.07.2012
|