de goeteri
Se joaca filmul meu
-n-am scris scenariul-
și regizorul mi-este total necunoscut,
iar pe deasupra și actorii-s o-ntamplare,
c-apar așa, fara planificare
pe-un platou
ce-i doar o parte din vazut,
in rest, nu am niciun control
Ce-i de facut,
ca nu cunosc itinerariul
și eu sunt principal erou,
cred eu
Ma pierd, vizionandu-ma
și-s singur spectator,
caci e banal,
e-o pierdere continua,
de conținut
și trebuie platit biletu-ntregii sali
-ca sa-i evit bankrupt-
și-atunci ma caut de avut
și e-nfiorator
ca-n mod fatal
n-am buzunare, din proprie vina,
ruinandu-ma
Și n-am decat la piept mai multe carți de coli.
Epilog
s-ar putea totuși
intr-o filmoteca sa se piarda
rola mea
și intr-o zi, o lume sa ma planga
ca pe-un fervent adorator de propriul rol,
un stoic ce-a batut la multe uși
și ce dorea
pe-aproape sa dezmiarda,
neștiind ca inima-i natanga,
sufletu-i e gol
n-accepta dialog
E o-ntrerupere,
cand s-a stins lumina
și-ncepe virtualul de pe panza
printr-o "introducere"
de nou, nimic din ce era,
o rola, deruland divina
ce-ncepe sa se vanza
și devii stea.
01.03.2011
|