de goeteri
Am plecat mereu de-acasa,
M-am risipit peste tot molecule,
M-am pierdut din loc in loc sange, globule
Am o calatorie primejdioasa.
Am lasat intai parinții,
Am lasat orașul copilariei
Indrumat de simțul datoriei
Am inceput periplul suferinții.
Am trecut, trecut din școli in școli,
M-am inbaiat timid adolescent,
M-am amorezat, am fost student,
Am umplut rafturi cu scris de mii și mii de coli.
Am lasat vise, am schimbat oraș, matur
M-am epuizat, poate m-am și-nsurat
C-am avut timp de-așa, m-am dedicat,
M-am replicat, printre copii am dat un tur.
Mi-am schimbat țara dintr-o aventura,
Chiar doua, una doar așa de trambulina
Era un timp cand nu se mai gasea benzina
Și-am plecat Ah doamne, ce mai tevatura!
Am ajuns ajuns și-am inotat oceanul prin vazduh,
M-am prosternat, m-am umilit -neimportant de-i pleonasm-
Am ințeles definitiv cum soarta-i un sarcasm
Și-am creat mult, aproape mi-am dat duh.
M-am reintors, chiar daca n-o mai recunosc, la țara
Ce s-a omorat ea insași fara niciun rost
In preajma unui rece timp de post
Și iara n-am benzina și-o sa plec, ma reintorc afara.
Și cat o sa mai tot calatoresc, așa pierdut in van, 'ntr-o doara?!?
24.04.2011
|