de goeteri
Cand voi muri 'mi vei intalni priviri
ramase-n umbre pe lumina zilei
intinsa-n ultime cotloane
ne vom atinge pe mobilier, coloane,
pe ziduri, pe versetul filei,
pe iriși De ne-om nimeri.
Cand voi muri ma vei avea-n auz
din rezonanța vantului ce-adie,
ce mi-a atins in treacat por
și-l vei gasi freamat, fior,
nebun de dor sa te mangaie
timid, infiorat, ocult Obtuz.
Cand voi muri vei avea iz de flori
de la parfumuri de narcise
din luminișuri, papadii-n miriște,
din roze, lacramioare triste
ce le-am cules cu brațe ninse,
de la petale Indragostit de atatea ori.
Cand voi muri ma vei atinge
pe-amprentele ce nu se șterg
de timp, ce se vor incrusta-n matasuri,
in fald ascuns spunandu-și pasuri
neostoite-n drum ce-l merg
de-atunci De cand, "nu-i" se prelige.
Cand voi muri EU, voi fi golul
ramas pe veci cat o scanteie
de-o stea murinda-n hau de negru
de neatins, tanjind tenebru
vei fi doar tu o epopee
cat simțuri iți voi fi Eu, dorul.
Cand voi muri voi plange amarnic
caci ma voi pierde, gand, de mine;
ma uit, ma vad, ma-ncant ca-s inca,
ma gust, știu timp ca ma mananca
doar poze ma vor intreține;
cred ca ce sunt, nu sunt zadarnic!
Cand voi muri, dispare crunt,
doar dragoste va fi, nestinsa,
va fi doar bucurie, bine
și valuri rele vor fi line
și munți, campie va fi-ntinsa
Caci nu mai știu De nu mai sunt!
14.07.2011
|