de Daniel Aurelian Radulescu
Cand mi se face-n suflet dor
De cum erai și nu mi-e bine,
Sa știi ca-s vant ce-ți sufla nor
Sa nu te picuri in suspine.
Cand voi simți singuratate,
Așa cum mi-e de zi cu zi,
Sa știi ca-s marea-n val de ape
Sa-ți scalde chip, sa știi, sa știi.
Cand nu voi mai avea nici noapte,
Nici somn, ca numai tu mi-ești vis,
Sa știi susur iți voi fi, șoapte
De-un inger, pazitor trimis.
Cand n-or mai vrea sa ma cunoasca
Nici ultimii amici ce-aveam,
O lume-s eu; floarea din glastra
Din nou, parfum ce te-ndulceam.
Cand mi-o fi rece-n plina vara
De atat pustiu, tropic nocturn,
Iți voi sclipi-n inel, brațara,
Diamant pur, din taciturn.
Cand nu voi mai simți vapaie,
Ca-n minte nu-ți voi fi faclie,
Sa știi ca ma-mpletesc din paie
Sa ma porți bor de palarie.
Cand tot ce am imi va fi lipsa,
C-oricum doar tu imi ești tot ce-aveam,
Voi fi iar soarele-n eclipsa
Ce ascuns te vream, te dogoream.
Cand ma voi pierde-nspre azur
Sleit de dragul tau, cand nu-i,
Sa știi ca-s tot ce-i imprejur
Sa poți sa calci, capul sa-ți pui.
Cand va pica o stea pe cer,
Ușoara, doar cat sa te-atinga,
Sa știi ca-s eu, doar mesager
Ce-ar vrea iubirea sa nu-ți stinga
04.05.2012
|