de Daniel Aurelian Radulescu
Cu cat perfid cladim zisa "societate"
Din zoaiele murdare de creiere sarite
Din fixul de-un normal, tradat pentru ispite
Ce unii le-au drept hrana pentr-o "intaietate"!?
Ni s-au creat iluzii din timp c-așa se face,
Ca n-are sens o lume de nu va fi "politic"
In care nu-s deștepți, meseriași E atipic,
Facut de hade gaști "partidele" rapace.
Și și-au creat o hora de false antagonii;
Sa creada orice prost ca lupta e-un caștig!?
Nu pierdere de timp, de energii! Un covrig,
Din care mușca roata Ca-i joc de golanii!
Și-au creat propriul "Stat", ca ei nimic sa faca;
Sa flecareasca doar și alții sa munceasca!
Ei doar sa incurce lume, iar ea -de-i sa greșeasca-
Sa dea tot ei porunci; "legile" sa desfaca!?
Și legile nu-s oable, pe orice ințeles!
E-un cod nedescifrat, din incalcitul vrut,
Ca om de rand anost, cu munca doar de scut,
Sa n-aiba aparare Ca altu-i interes!
Și s-a nascut o lume parșiv "sofisticata",
In care cel ce "face", sa dea pentru "ai lui"!?
Pe leneși, hoți, sa țina!? "Sa-și puna pofta in cui!"
Cu noduri, innodate Și nodu-s ceilalți, ceata!
E totuși cifrul simplu de ne invațam deștepții
Sa fim de-acum, sa rupem firul, sa-l facem laț;
Sa nu mai dam, nici cereri sa facem numai braț
Sa folosim la munca! S-avem "noi", ințelepții!
Sa taiem rau demultul de cand e, radacina,
Sa nu mai platim dari, singuri s-avem servicii;
Din calfe, din discipoli, din meșteri Sacrificii
Sa ni le facem "noua" Caci cifrul e lumina!
Sa punem hoți la treaba și leneși, guralivii,
Iar de nu vor, sa piara Doar s-ajutam firavii;
Neputincioși, copii! Sa ne aparam ca bravii
Ce-am fost la inceputuri Sa fim "noi", exclusivii!.
07.11.2013
|