de goeteri
Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, in scoarța cenușie
Visam reintoarcere din țara lui Columb,
Eram epuizat d-eșec, pe veșnicie.
Aveam inima grea, bataile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Și-n gerul crunt de afara, cautam racoare
Eram din nou captiv, inert și agonizam.
Timpul și spațiul le simțeam arcan
In jocul sumbru al dramei, revenit
Traiam inevitabilul de care ma feream
Eram din nou acasa, locul parasit.
Straniu-i dorința și sa nu ți-o vrei
Și inima sa-ți stea indoita in sul
De-o minte ce-ai și rațiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.
Caci energia nu-mi lipsea, curgea prin vine,
Dar nu putea irumpe nicaieri
Eram precum tabloul inundației de sine
Ce fara scurgere-și ineaca sursa de placeri.
"Feed back"-ul din axoni și din hormoni
Ce l-am intuitiv prin nopți automat,
Din vis in vis, din somn, in celule din atomi
Ma resuscita. M-am trezit iar LIBER ??!!(am realizat!)
04.07.2010
|