de Daniel Aurelian Radulescu
Am sentimentele așa bizar de imparțite
Intr-un amestec de-amintiri cu nostalgii
Și-un pic de teama mojarata in algii
La gand de pierderi Chipuri nemaiintalnite.
Transpus pe-aleile de pași de mult pierduți
Ma plimba mintea ce-o golesc in sali de clasa
Sau laborand cu grupa strans in jur la masa;
O disecție, o lama-n microscop Cuminți tacuți.
Plutesc, o holograma-ntre camin, cantina
Și sunt plecat in practica, un fel de-a spune;
C-un pic de școala vieții-ntors, nu-nțelepciune
Și nici mai multa meserie C-are timp sa vina!
Ce fericire falsa a fost, extaz futil
Cand grup-am spart-o in bal de absolvenți
Și cata pica port la veșnici repetenți
Oh cata graba-n finiș de trecut copil!
Am tot sarit hazard sau voie, aniversari,
Da-s copleșit de prieteni, de colegi, de insumi
Și chiar de știu ca nu-i la fel, dar pulsu-mi
Lovește-n piept sa-mi vad trecut Comemorari.
Cred c-am uitat cate-au trecut, parca decade
Ce se repeta-n predestin c-un numar doi
E unul singur ce ma vrea june-n inapoi;
Parc-ar fi suflet ce-ar vrea trup la fel Ce cade!
14.02.2012
Anul decadei Promoției FMV București
Ediția a III-a.
|