de Daniel Aurelian Radulescu
Particula, ar fi unicat; o suferința, doar plictisitoare,
De singuratate. N-ar fi nicio placere incantatoare.
Doar nulitate intrinseca, ca n-ar mai fi dezvaluire
Nici nu s-ar ști, cunoaște nu ar fi nicio faptuire.
Caci n-ar fi fapte, ca" facut" oricum, el, nu s-ar ști;
Nici amintiri, nici ganduri, vise nu s-ar povesti.
Nici scris n-ar fi fost, poate nici mimica, cuvant
Caci nimeni n-ar citi nu s-ar sapa niciun mormant
Ca n-ar fi cin' sa sape, nici bocete n-ar fi.
In fapt, nici n-ar fi "este", ca nu ar fi copii!
N-am bea de fericire și n-am ști de frumos
Ca n-am cunoaște pe-altul, guri n-ar fi de folos!
Cat crunt de adevar este in "impreuna"
Din mulți egali, ce fac un tot divers sa spuna,
Sa cante, sa aplaude, sa planga, sa se ia de mana
Ce minunat ca din comunicat traim! Ne impletim, cununa!
28.05.2012
|