de Daniel Aurelian Radulescu
invocat, ca o excepție:
traim cu totii pe culoarul condamnatilor la moarte
printr-o sentința pronunțata in lipsa,
inca inainte de inceput, de data nașterii
și fara nicio cale de atac,
emanand de la instanța ultima, suprema,
iar redactarea nu conține vreo justificare motivata,
mai mult, nici nu ar avea o minima importanța,
fiindca oricum este postuma
respinsa, ca nemotivata, pentru lipsa de-orice studiu, neinvațata lecție:
e paradoxul asumarii existenței, singurul accept aparte,
prefacut de cum ar fi uitata, ori voit ascunsa de-un cotidian, ce-i umbra de-o eclipsa
in faldul fricii necunoașterii,
ori, tocmai ca-i știut ca nu i s-a venit de hac,
este precum o teorema,
indeajuns ca-i numai enunțata,
un troc sperat, fara chitanța,
ca execuția nu va fi pusa-n practica, de ștergi zi dupa zi, pan' se sfarșește guma
31.10.2013
|