de goeteri
Ispititoare suprafețe de colonizat
Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre
Intr-o cutuma le numim, pe scurt, uscat
Și sunt intr-un continu derapaj, catre niciunde.
Din timp indepartat, de mii de milioane
-Nu știu cum știm de-atata veșnicie-
Se tot despart și le unesc arcane
Tot așteptand, pe ele, lumea ca sa vie.
Plutim cu toții pe-un cuptor incins,
E plin de topitura, clocotind mocnit
De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;
Din rasarit, intr-o clipa, este asfințit!
De provenim cu toții din stramoș comun,
De unde-i unul galben, altul alb sau negru
Caci pe o sfera suntem și intre toți e drum?!
Nici rațiunea nu m-ajuta pe de-a-ntregu.
Cred cu convingere ca suntem niște clone
In familii, linii, gene, sușe independente
Insamanțate in nații, in popoare, rase și pe zone,
Cu repartiție precisa, dupa "calitați" pe CONTINENTE!
22.06.2010
|