de goeteri
Copiii privesc azi parinții drept comori
De zilnice pradari, ce traiul le-ntreține
Ferice; ca-nainte de finișul cu flori,
Sa-ngroape tot ce au, sa-i lase pe ei bine.
Nu au de ce sa-și ia, lumești averi, parinții,
Sa-și prapadeasca bani pe lucruri efemere;
Sa manance prea mult?! De ce sa-și "puie" dinții?
Sa-mbrace chinezisme! Ca nimeni nu-i mai cere!
Sa-și puna trup in ziduri, cum Ane de Manole
Și carduri de carton sa umfle din mici pensii!
De-ntreținut se poate; la rand cu banderole
De nevoiași! La cozi cu mainile-n extensii!
Iși tocesc minți pe banci, prin parcuri, la terase,
Baieți și dive june, la cursul de valuta
Cerșind puținul strans; ca-s carțile prea groase
Și costa mult caminul și bursa-i mult scazuta!
Mai trec așa pe-acasa, sa-i bucure, sa-i vada
Și stau puțin -n-au timp și celularul suna
Și lasa masa plina- au intalniri pe strada
Le trebuie diurna și peste O arvuna!
Așa-și iubesc parinții, copiii din nou val;
Se straduind sa fie independenți, plecați,
Sa nu-i impovareze Le sunt doar ideal;
Nici tot sa nu se știe sa moara disperați!?
Pe vechiul stil; "cu duhul, sa moara impacați!"
13.08.2011
|