de Daniel Aurelian Radulescu
Ne-am inventat cuvintele si singuri ne-am scris carti
Și aberant apoi le luam sursa de noi, alte, preopinențe,
Citind din psalmi, din liturghii, din Biblie alte harți
Ce colindam pe rand, cu decalog model de competențe.
Ne construim, noi, sfinți, sanctificam, dam moaște
Și noi le spunem Dumnezeu, iar popii un apostol.
Ne beatizam in ctitori, chip punem in icoanele de Paște
Și apoi nebuni ne-naripam doar crez, lipsit de orice știința in stol!?
Ne cream singuri totul și necaz și bucurii, ne naștem
Și aleatoriu-i numai, invalmașeala -brownian hazard, de noi-
Ca apoi sa ne citim in palme proprii sorți, destin ce-l paștem
Stand in genunchi, cu cap sub patrafir sinucigași eroi.
Om ințelege, azi, ca inceput tot noi am fost și noi facem "apoi"
Și ca pedeapsa de-i, cea maxima, e moartea, rezervata oricum Și pe deasupra goi, goi, goi?!?
08.11.2013
|