de goeteri
M-a prins cu botul mare, perlat de masele,
imens de cald,
de catifea umeda
Ma zgaraie cu picioarele grele;
cu gheare ascuțite mi-ncolacește pardesiu
și sunt napadit de-o bara, ca un fald
de plumb, imensa, de par cenușiu
Sare mereu, iși ia avant,
reincepe -ce sunete o fi-nganand-
și eu rad, repetand bolborosind;
Bobița, Bobița baiatule!
Degeaba Nu se preda!
Rabd la randul meu;
de-abia astazi i-am adus doua franzele
proaspete, pe un ger
-ce-l aud, de sub talpi, imi scrașnind-
și el ma iubește, fara reproș,
ca l-am uitat doua saptamani, de infern.
Dar nu-mi lipsește nimic din ce-am eu,
totul e nemișcat pe albul geros
M-a pazit de alții, ca mine
Un mare credincios
-fara pretenții-
de caine.
21.09.2010 |