de Daniel Aurelian Radulescu
Ce simplu-i peisajul lumii;
doar cateva culori perene
de-albastru, verde, cafeniu
și gri, ca-n rest liliachiu
e doar frugal in flori, petunii,
cum roșu-i cand se sparg din vene
și vinețiu e nor navalnic
cum goldu-i aurul, de falnic.
Ce simplu e facut din tonuri
de nuanțe sacre, demodate,
ce doar subtil melanj se fac
in floare, fructul din copac,
inmiresmand de gust palate
le parfumand 'n extazic, drog
din flori ce in amor se rog
reginele sa-și faca tronuri
de miere sangele din must.
Natura-i liniște, in simbol
ne pictand mintea-n acuarele;
spectral ușor in game largi
lasand labili, vicleni fiori
de roșu, galben semn de rele,
sau suav etericul din fragi
Ne-a lasat oare sa fim sol
de-amestec, mazgalind culori?
Negrul ii e doar o inchipuire,
ascuns facut ca sa ascunda;
pare-un final nedeslușit,
maia din care naște fire
facuta numai ca sa planga
ecranul ultim, de sfarșit
ce in natura-i doar o dunga
intre minus, plus infinit
27.04.2012
|