de Daniel Aurelian Radulescu
Ma intreb de verdele domina totul,
Caci se mai pierde, un timp, de frig,
Sau e albastrul de oceane, mari,
Caci de la cer nu-i, e-o himera,
Transpusa de-ochi uman, o sfera
Cu translucidu-n cautari
De-un creier, ce digera-n bleu de-azur aprig,
Sau este alb de nori, ori aisberguri, creozotul,
Ca restul e puțin; ceva galbui de la nisipuri,
Sau tonuri bej cu gri, de piscuri frișca
Și roșu pasager de impaduriri, sau jungle in flacari,
Ori con de lava auriu, in negru, de la bec in noapte
Cam asta-i tot, culoare de-univers, de locatari in slipuri
Ce nud acoperim, sa-l coloram, artiști, ca intr-o morișca,
De ascunsul de adevar, descoperit intim, pana la lacrami
De inmuiat penel, in goașe de iubiri spuse in șoapte,
Pe-o stanca, c-ochiuri de ape; e "noi", minunea, peste cinci, cu a șasea amestecate șapte!
10.05.2013
|