de goeteri
Ma joc de-un timp și eu de-a v-ați ascunselea
in travestiul snob și reguli nu respect,
tot mulțumit de mine; un prospect
intr-una, chiar de-s circumspect,
ce nicidecum nu ma simt, un hai-hui pe ici, pe colea.
E jocul cel mai practicat, la mare voga,
de-a fi tot mai puțin reali; ascunzatori
creandu-ne-n "by self", cu nimb de impostori,
spargand oglinzile din jur, nevazatori
cu ochii larg deschiși luand des tupeu de toga.
Tot ne privim, pierduți ca translucizii,
ne strangem mana alene asenzorial,
paralizați in propriul gand, atemporal
la moartea, suferinț-aproapelui cu gand de bal,
fara sa-i spunem adevarul indiferent, perfizii.
Ce-i drept, prețuim timp mai mult, suntem avizi
de narcisism; vrem ode zilnice cu jind de inalțare
in orice, ne vrem tribuna de pe Strada Mare,
cu salve-n pas de marș și capu-ntors, sublima adulare
țelul suprem ce ne-am creat, indestructibili in divi, zi!
Și suntem trepte bine definite-n scara vieții;
chiar de marunți in vanitate, vrem discipoli
oricat de mici ar fi, ii vrem așa ridicoli
doar spate sa-nconvoaie, sa ne-nalțam pomicoli,
sa le luam roadele doar noi, descurcareții.
De cand cuvantul ni s-a dat, i-am uitat sensul;
e doar o muzica - de e și asta- un refren
cu ticluiri de ințeles alambicat, doar un antren
de forma, un balsam de adormit, oligofren,
caci scopul este unic, de un timp pur personal progresul.
Și fiind așa de-nalt, ca nu-i nimic mai important
decat "inșine", nu mai e nicio bariera, nici macaz,
se taie-n sange-n linii drepte, in viitor, fara obraz;
ca nu se poarta, de nu-i gros, pleznește la necaz
și riști sa fii un "loser", mult prea personal un diletant.
De aceea moda-i cultu' impersonalitații;
nevinovat sa nu cunoști pe nimeni, toți egali, straini,
doar de avantage putatori, pornind de la gaini,
trecand prin tragatori de sfori, judecatori haini
c-așa se reușește-n viața dinainte, de apoi a potentalitații,
magnific ridicata-n rang de tagma iresponsabilitații!!!
10.06.2011
|