de goeteri
Nu se mai sfarșește iarna,
Fulgi alearga sa se cearna,
Ghioceii au inghețat
Suflet mi s-a spulberat.
Peste tot sunt doar troiene,
Picuri s-au lipit de gene
De la lacrimi rascolite
De-așteptari nepotolite.
Tot e-un alb de spuma rece;
Pe strazi nimeni nu mai trece,
Doar doi caini se tot miros
In amorul viforos.
Zboara țepii de cristal
Intr-un vuiet mașinal,
Vant lovește in ciomege
Paru-l-am tari șomoiege.
Este tot o hula rece
Pieptanand ogor cand trece;
Nici respir nu mi-e ușor,
Mainile-n manuși ma dor.
Doua ciori lupta cu viața
In aerul rece ca gheața;
Sunt purtate in neștire
In planaj, 'n rostogolire.
Sunt pierdut, nimic nu vad,
Inainte-i tot prapad
Și nici urmele-mi din spate
Nu mai sunt, de vant suflate.
E natura-n Crivaț strai;
Crudul moș in alb, balai
Ce-și varsa lumii naduf
Rasfirandu-și un zuluf.
Este-o cumpana de viața
Ce-ai avut mereu povața;
"Cand doar vrei sa scapi de moarte
Toate sunt averi deșarte"
Cred ca-i semnul razbunarii;
N-am dat ghes, suflet, rugarii
Și-am plecat dintre bocarte
Oi scapa oare de moarte?
07.03.2011
|