de Daniel Aurelian Radulescu
De-aș fi vizitator 'n planeta noua
Aș avea sigur multe intrebari;
De ce-ar fi gazdele nu una, doua
Și pentru ce atatea tevatura, alergari?
N-aș ințelege cum deși-s la fel
Și unii-i pedepsesc pe alții inutil
Cand loc e-un singur și eternel
Nu-l au O iau mereu din stadiul de copil!?!
Mai grav, n-au toți aceleași daruri
Și le fac tocmai cei ce n-au
Consumand clar de zi pana ce staruri
Le lumineaza-n puncte dragoste, ce dau!
Ciudat, adesea se aduna-n gloate
Și scot straniu de sunet, dau din maini
Pentru cațiva sau unul; venerandu-i poate
Sau se-nfruntand s-aiba mai multe paini?
Și cum dispun de surse, am facut contul;
Ca nici nu-i necesar atata zbucium,
Caci tot le e foarte scurt și-s doar acontul
De-o lume Ce-alertez c-un lemn, ce-i zice bucium!
05.02.2012
|