de goeteri
Dragostea mea, te-aștept sa-mi faci un semn
Ca nu mai dorm, ca tu-mi erai un vis
Și zilele te-aștept ingenunchiat, nedemn
Ca te-am lasat sa pleci Inel nu ți-am promis!
Iubita mea, nu mai sunt om, n-am maine
De nu te-ating, de nu-ți sunt intre pleoape
Sa te pazesc, nu pot sa-ți fiu macar un caine;
Sa-ți stau lipit de talpi cand zorii stau sa crape?!
Amorul meu, navalnic te am in tot, in pori,
De-atinsul puf, tuleiele, ce știu le ai suave
Din pielea-n catifea facuta, ce-ai sa zbori
M-afund sa-mi fi ocean și eu printre epave!
Frumoasa mea, o lumea mea, model,
Plec zilnic sa-ți culeg culorile din flori
Și sunetul ți-l pun in muzica cinel,
Cu izuri sa ma-ncanți! Pamantul, tot fiori
Scumpa mea, n-am pe Terra atatea nestemate
Sa-ți fac o stea, sa-ncanți ce-i dincolo de cer.
Nici aur n-am indeajuns, sa-ți torn eternitate,
Nici foc nestins, nu știu, de pot sa ți-l ofer.
Odorul meu, ma doare zambetul de-ți pierzi
Și-aș vrea sa-ți lipesc clipele-mi margele
Pe degetele fine, cand timpul ți-l dezmierzi
M-aș face chip de dragi, sa-ți alung raul, iele!
Sunt prea sarac sa-ți daruiesc cuvinte,
Ce nu-mi ajung sa te cer iar aproape;
Adulmec orice firicel din suflet, simțuri, minte
De vrei, ma fa o carte, un crin, un lied pe clape!
03.09.2011
|