de Daniel Aurelian Radulescu
Daca ar fi mai presus de egoism sentimentul
și s-ar plange necazul in cant de corale,
poate in viața orice drame -pierdut, accidentul-
s-ar zdrobi in farame, ușurand zile amare.
Daca ar fi bucuria imparțita in plicuri
și depusa la porți in casuțe poștale,
ar fi zambetul veșnic și plans rare picuri,
doar sa spele obraji infloriți in petale.
Daca ar fi numai bun și binele in lume,
nu s-ar pierde nici rau-n balanța dreptații,
doar un praf disipat bantuiva, intre dune
se uscand in deșerturi dat singuratații.
Dac-ar fi pus pe masa tot avutul planetei
și-n conclavul tacerii am fi apostoli de-o Terra,
n-ar mai fi saracie, nici norocul flașnetei
imparțit de-un peruș, pe cristalul de-o sfera.
Daca ar fi mai presus de orice doar iubire
și amorul etern n-ar cunoaște uzura,
n-ar mai fi nici copii suferind desparțire
și omenirea ar fi iarași o pura natura!
07.05.2013
|