de Daniel Aurelian Radulescu
dac-aș ști dinainte totul,
aș fi poate bogat, celebru,
dar n-aș mai fi tot eu, integru
și-n loc de vis, aș avea totul!?
dac-aș crede totul, orbit
de atatea spuse, nevazute,
cu crez, ar fi raspunsuri mute;
cand m-aș trezi, aș fi scarbit!
dac-aș iubi neincetat,
aș fi doar un naiv; de dus
ca rasaritu-i un apus
și deci tradarea-i de iertat?!
dac-aș munci pe branci o viața,
așa cum poate fac, voi face;
pe-alții-i imbrac la patru ace
manipulatul, eu, paiața!?
dac-aș da tot ce am, filotim,
s-ar face coada fara cap;
ca toți sa traga, sa nu scap
și organele sa-mi ia, și intim?!
dac-aș fi vrut și eu ceva,
mi s-ar fi raspuns; "Nu-i degeaba,
stupid! Ca nu știi cum e treaba!"
și mi-ar fi ras in zeflemea!?
dac-aș mima mereu neștiința
și-aș fi un guraliv pervers,
bun pop-aș fi, in pacate șters
și aș aduna tot, cu credința?!
dac-aș fi scris o poezie
doar cu adevar, fara minciuna,
mi s-ar fi spus ca-"s de pe luna
și-n veci n-a fost și n-o sa fie"?
dac-aș lua tot de la-nceput,
fara sa știu nimic ce-am fost,
nu cred c-aș fi mai puțin prost;
n-aș ști cand mor!? Doar ca-s nascut!
03.05.2012
|