de Daniel Aurelian Radulescu
Cat fals este-n enunțul "de cuvant",
Cu aluzie la cel ce il respecta;
Cum leac la rana ce-i infecta
Și leacu-i doar o vorba, legamant!
Caci nu cuvant, golit de sensuri, e zalog,
Doar fapta ce-i urmeaza-i -daca este,
In ziua cand cuvant este-o poveste,
Pentru naivi- minciuna-n epilog!
Zboara cuvintele-n eter cum anestezic
Pentru dureri avute, impartașite
La popi diverși, fara sutana, cu vrajitorite
Clinciuri in bule de cristal Este pandemic!
Și fapte-i drept ca le urmeaza apoi,
Dar nu purced cuvantului ce-i dat
-Cu buna știința intors, tot amanat, uitat-
Doar plasture pe abcesul de buboi!
Este legat din vechi, cuvant cu onoare
Și cinste, azi cuvinte aproape disparute
Din uzul celor ce destin pot rupe,
Zambind lingușitor, pervers "Tot e-ntamplare!"?
Și cum se-ntampla intr-una doar dezastre,
Orice minciuna trece, tot; cuvant e gol
Și la prieteni, ori iubita, magistrat pe rol
Caci flori sunt și uscaturile din mocirloase glastre!?!
Sa-și schimbe și popor din triste obiceiuri
Și "om de fapte" sa-și asume drept proverb
Nu gand, ascuns in vorba purul verb
Sa fie el, chezaș cat inca-și manuie condeiuri!
Sa-și scrie singur soarta, mirul din uleiuri!
18.06.2012
|