de Daniel Aurelian Radulescu
Sunt mic, pueril mi-au avant și m-arunc sa alunec,
Mangai iarași cu mana miros de parchet lustruit,
Sau pititea ma joc la podeț pana totu-i intunec
Și colind dimineți pana-n seara de vara, sunt ud ca topit.
Imi fac din conserva cu apa și-un pic de carbid
O bomba ce-o aprind c-o prajina de foc sa fac zgomot,
Sau plec cu prieteni prin praful cel gros ca de-un tren ropotit
Pana-n josul la garla; n-am banii de ștrand zi de zi ca sa-not!
Am sabie-n lemn, mi-e facuta de tata, ma vreau cavaler
Și fac strategii prin ceairuri pe coaste, prin lunca.
Stau cu ochii deschiși pe o iarba de mal și privesc catre cer
Alergand in mister cu car mare sau mic de pe bolta adanca.
Ma bucur de zgomot de pietre ce-arunc sus pe tabla bunicii
Și-i intru pe geam ca sa-i fur din cutii cu cacaua-n zahar
De-i plecata sa curețe pir de pe stratul fiorilor fricii
Ce știu ca-i mormant dar e tot numai flori pe razor, in pahar.
Am fost iepuraș, fluturaș, mai tarziu un vulpoi
In scene la școala primara sau cand inca faceam gradinița;
Ma vad le cantand celorlalți "Nea Alecu" la muzica, apoi
Stric sania fiicei directorului, alunec și-i cad pe pojghița.
Mi-am plantat singur pom, stau și-ascult cant de fluier
Ce-l canta un pitic, Vasilica, ce-l are bunica la oi.
Ma urc pana-n varf in dudul din fața sa vad de unde-i șuier
Ce-aud zi de zi din oraș cand e trei și parinții se-ntorc amandoi
Ah, cat timpu-i ce aveam, nicio grija sa-mi tulbure minte;
Jucam porcii la zid sau la țurca bateam pana seara
Nici timp sa mananc nu mai am, fericitul, copilul cuminte
Și-am lacrimi uscate pe-obrazul cel umed, faclie ca ceara
11.02.2012
|