de goeteri
Ii spune vis
la o poveste fara sens,
ca un crampei
dintr-un ochean
cu sticle colorate, sparte,
un fel de real interzis,
sau un condens
din tot ce-am petrecut printre ai mei,
cu toții figuranți pe un ecran,
apropiați, ce la trezire sunt deja departe
ca intr-un soi de paradis
pierduți, lasandu-ma cu mintea plina de idei
Vis i se spune
și la ce-ai dori
sa se-mplineasca,
ceva mai mult decat ai crede,
un soi de imposibilitate,
la care fara rațiune
-pan-a muri-
tot crezi ca s-ar putea s-devereasca,
dar nu se vede
din opacitate
sau inacțiune
O pierdere, de timp, prosteasca!
Vis poți sa-i spui
la o-ncercare
metafizica
de a da sens unei excreții
de prea mult, de resetare
de-o mazga cenușie
in care nu mai poți sa pui
nicio interpretare
și-i cauți o-nțelegere empirica
la ce se va petrece-n cursul vieții;
un fel de pseudo, parapsihologie,
o alienare
Ii spune vis
pentru ca nu s-explica
nici haosul
-mai mult decat hazard-
nici fuga
din senzația de frica,
cand vrei s-alergi
și nu poți avansa
și zbori fara permis
și traiești holocaustul
in care ruga
nu ți-e implinita mori,
afli ce nici n-ai cunoscut;
figuri și locuri inedite
ce nu fac parte din vazut,
și far-a vrea, in zori
le ștergi
ca pe ispite!
Vis de n-ar fi
n-am fi capabili de imagini
și nu numai color,
nici in alb-negru,
ca și cum n-am putea vorbi
caci gur-ar fi doar gaura cu margini
iar inim-ar fi un motor
care oricat e de integru
noaptea sau zilnic s-ar opri,
cum cartea fara pagini
Am fi trait far-a ne ști, intr-un abis de negru
Ne-am pravali fara repere-ntr-un plictis,
S-ar spune ca in fapt real, n-am fost decat un vis
14.02.2011
|