de Daniel Aurelian Radulescu
Mi-ntreb poporul meu, incotro vrea, quo vadis,
In ce crede mai mult, la fel ca-n Dumnezeu;
In machiavelic gand, minciunile de ateu?
Ori in cuvant ca palma, ce-o strange-n piept Johannis?
Imi mangai țara mea și mi-o feresc de haos,
Prezis de had dragon, roșu, din timp trecut
Intunecat, postum, ce mi-a furat avut
Și-mi darui nazuințe la frate, sincer Klaus!
Ma vreau plin de respect, roman universalis,
Sa uit rușine, stigma, sa inving prejudecați.
Sa nu mai fiu o ținta de proprii nedreptați
Sa ma ridic cu fruntea, mai sus, cum e Johannis!
Vreau iar bun simț, frumos, ca muzica de-un Strauss,
Sa mi se recunoasca ca eu ii țin pe ei.
Sa nu mai mi se spuna ca-mi dau ei ceva lei
Nascuții pui din "ponta", clocind "invins" lui Klaus!
Mi-ndrept gand bun și rugi la cei onești, humanis,
Sa fie toți mesii, din țara toata un naos;
Sa faca o credința, sa creada-n OMUL Klaus
Așa, simplu cuvant, mai mult fapta Johannis!!!
14.11.2014
|