de goeteri
Cu moartea hazard, viul ți-l tot crești, i-l fagaduiești;
i te faci dator chiar din prima zi, ii ești o obișnuința,
ca așa-i ea de drept, pentru orice lucru, pentru orice ființa
și iși face rondul ca pe-un cart de veghi Toți dumnezei ești!
Doar ca-i cruda moartea, o tampa, veșnic infantila,
total far' de minte, rece, fara suflet, o neașteptata
atunci, pe nepregatite! La orice, oricine, ii este o ustensila;
curața de-a valma, rade fara scrupul chiar de-i blestemata.
Și in plus, ea moartea e fara morala, fara echitate;
timpul nu-l cunoaște, caci nici nu-i exista, e nemuritoare,
deci nu-și face un calcul, n-are etalon, nu știe etate
nici de rau sau bun, sarac sau bogat Doar numaratoare!
Are un "scop"; pe toate, toți, sa ii adune, sa dispara randuri,
rand pe rand, toți leat din sfera neanta din aceleași ere,
obligand orice-i bun, seminții, sa innasca singurele ganduri
cum sa nu șomeze, angajata sieși, morții din placere!!!
Doar mister ramane, de nedezlegat; cine in fond conduce?
Daca nu cumva moartea e Supremul, caci doar ea decide;
tot ce e, ce naște, va dispare odata sub un semn de cruce
Deci ii suntem fii; Univers, tot, Om niște efemeride!!!
04.10.2011
|