de goeteri
Mereu mi-am dorit fericirea, mereu,
și-am luptat s-o caștig pe vecie,
dar chiar de-am strigat-o o viața, e greu
n-o sa vie.
Mereu mi-am dorit sa n-am lipsuri, mereu,
și-am muncit mult o viața,
dar n-am adunat, n-am talent de evreu
nu-s pe piața.
Mereu mi-am dorit frumusețea, mereu,
și-am crezut in oglinda,
dar nu-i vina mea, n-am avut pedigreu
nu-i a mea, se perinda.
Mereu mi-am dorit s-am dreptate, mereu,
și-am urat interesul,
dar chiar de-mi pun toga de arhiereu
nu-s alesul.
Mereu mi-am dorit sa fiu primul, mereu,
și-am facut multe școli,
dar n-am de la tata și mama tupeu
n-am idoli.
Mereu mi-am dorit doar iubire, mereu,
și-am pus suflet cu totul,
dar chiar de-am dat inima, ca pe-un antreu
n-am norocul.
Mereu mi-am dorit sanatate, mereu,
și zile și nopți n-am uitat-o,
dar chiar de sunt insumi un epicureu
n-o mai am, am forțat-o.
Mereu mi-am dorit un confort minimal,
l-am crezut dobandit,
da-s victima lumii, ghinion triumfal
n-am destinul dorit.
De ce oare, noroc, nu se-mparte egal
-și-am recurs la suprema instanța-
dar se pare ca totu-i cladit imoral
nu-i balanța!!!
06.11.2010
|