de Daniel Aurelian Radulescu
Ce fericiți suntem de soarta
c-am prins democrația,
ne-a batut la poarta
in Romania
și-am deschis,
fara sa fi cunoscut-o;
era ceva demult promis,
ce bieții noștri n-au avut-o
niște amarați cinstiți!
Sa fi-nvațat și ei mizerii
de fiecare zi, prostiți
de mafioți demni de Siberii,
analfabeți ajunși baroni,
bogați facuți de-un cincinal
din vechii sifonari demoni
ca n-am tras apa la canal!?
Iar tineri, toți o studenție
nu-n aule,
facultativi, intr-o beție
licențiați in staule,
dar mandri toți;
ca-n Europa, doar primiți,
și-i invațam sa fie hoți,
dandu-lu peste nas, grabiți,
ca-i dam afara
ca-s naivi;
morișca o cred ca este moara,
nu sunt ca noi iuți, inventivi,
buni la distrus,
cu parșivie
Vor ține minte ce-am propus;
sa predam noi democrație?!?
28.02.2013
|