de Daniel Aurelian Radulescu
E salamandric visul ca tot putem reface
Dupa ce ardem scrum pan' la aneantire
Golind oameni de suflet, lasați o carapace
De bani, averi, de sex, cu cinstea o amintire.
De atata egoism blamam casatoria,
Iubim in aventuri, familia-i anostul;
Separați divorțam și judecatoria
E intre noi un troc copiii doar fac rostul.
Edificari de secole, milenii, le-am pus jos;
Manastiri cu conace și case parintești,
Palate, școli, spitale, lacașul cuvios,
Poștalioane, han, iubiri copilarești.
Taiem paduri ce-au fost strabunilor odor
Și vindem lemnu-n seva ce plange-o falnicie.
Din vanatoare facem un simplu abator
Pamanturi asecam intr-o salbaticie.
Insași din corpul viu ne luam din biopiese
Denaturand saracul sa prelungim hainul.
Dezaliem breslașul de calfa atat de-adese,
Lucrator de patron, doar sa-nfașcam tainul.
Cat scrașnet e-n mașina tocata pe bucați,
Turtita de amintiri, calatorii de vise
Și adevar de școli trecute-n mii de carți
Sunt demontate agnost de politici promise.
Cat rau ne asumam de-a renega perfectul
Cladit cu atata grija, facand din har oroare;
Papirusuri am ars, am profanat Gizehul!
Martirizam un Rege faloși in dezmembrare!
11.02.2012
|