de goeteri
Intamplator treceam pe strada vieții
Tanar ducea pe un batran de mana,
Amurg era din cursa tinereții,
Și alta zi trecuse de nebuna.
Veneau unul din altul, din copil
Și aveau traseu deja prestabilit.
Nici nu știau, cat va dura exil,
Ca-aleea nesfarșita se infunda-n sfarșit.
N-aveau, de fel, prea multe de vorbit,
Pașeau fara o ținta, in ritm la fel
Doar gand ii departa, nestapanit;
Inimi fugare, suflet baiețel.
Batranul, ce-și facuse experiența
Și rațiuni din sute de trairi,
Știa ca acuplarea-i impotența;
N-asigura multiple omeniri.
Norocul pur, e gaj de existența,
Din "N" de incercari și de pieiri,
Iar acuplarea-i doar o dependența,
De drog uman și dor de amagiri.
Și dialog, nici nu se infiripa,
Au fiecare vis independent;
Unu-are gandul zborului in pripa
Altu-n refuz de " finish" inerent .
Acumulari, trairi de generații,
Sunt prea ades motive de refuz.
Cel nou venit, prefera incantații;
In alerta-i mintea vechiului de- "obtuz".
Comunicarea, nu este completa
E doar fațada, nu esențial.
Metoda de predare e defecta;
Ne pierdem intr-un superficial.
Și nu sunt consonanți pe firul vieții
Și unul de la altul nu se vand
Și tragedia neștiuta, cea a vieții
Perpetuu se transmite in mormant.
06.06.2010
|