de goeteri
Mi-a rasarit din suflet azi, o zi
Și-i o alta prima, dintre aproape patru sute
Ce se vor scurge inexorabil, ca și alte multe,
Oricat aș fi de indiferent sau m-aș impotrivi.
Și uite așa, am suflet mai ușor,
Sunt tot mai cast, evlavios, mai bun
Pe-o alee, cu o singura ieșire, al meu drum
Ma "duc" sa-ndeplinesc, rol neștiut, sarguitor.
Noroc ca am o consolare, insuficienta,
Ca sunteți toți cu mine, in același "tren"
Ramane dac-aveți bilet de clasa l-a, cu antren,
Sau sunteți numai tolerați de-un naș, așa de experiența.
Ce dificila este alegerea, cand nu-i niciuna
Și orice ai face, sanatatea, banii-s stabilite
Printr-un ciudat rostogolit de zaruri azvarlite
Ce da oricum, doar doua numere de combinat, totuna.
Sunt, tot, doar zeci și unitați d-un cont irefutabil,
Fac parte din mulțimi de ciclu-n dispariții;
Incerc sa pun lipici de dor și drag din trup, prin repartiții
Oricum e perisabil și sunt totuși eu, helas, irepetabil.
In fond se spune, fiecare zi-i caștig
De exponat, mai mult sau mai puțin, prin etalare
In fund de raft sau la vedere, dintr-o intamplare
In rest, ramane esențial doar sufletul, pe care la plecare o sa-l strig!
Și o sa-l strig și o sa-l strig și o sa-l strig și o sa-l strig și o sa-l strig
01.01.2011
|