de goeteri
Ma-ntorc cu ranile deschise
in scrijeliri pe trup, de zile,
de nopți, de neimpliniri promise
inscrise-mi in sangerande file.
Imi oblojesc ganduri razlețe
ce-adun de p-unde-or fi, de ieri
cand nu știam ca-i batranețe;
credeam doar veșnic primaveri.
Plutesc intr-un eter mirific
de-opiaceu de endorfina
ce mi-o fac singur; ma certific
propriu calau, singur de vina.
Imi port tatoo-uri de stigmat
pe carnea ce-am de imprumut
și-o pierd intr-un sfarșit Pacat;
nepregatit, ca n-am știut!
Imi fac din vai circumvoluții
și-mi sap amintiri de visare
sa-mi spal trecutul in soluții
de retrait, eu, la-ntamplare.
Nu pot sa-mi stapanesc alunec,
ma pravalesc in avalanșa
pierzand respir in dulce intunec
Axfisiat, m-adorm in transa.
Nu ma mai simt, nu mai sunt fizic,
caci nici nu vreau sa fiu acum;
doar sa raman etern amnezic
Pierdut pe drum, pe drum, pe drum
18.05.2011
|