de goeteri
M-am imbatat d-extazul dintr-o roza
și nu știu cum miresmele le-aduna
din malul sevuind Prin ce metamorfoza
parfumu-și da? Culori de vis, face cu care mana?
Din ce chimie-oculta se-ntremeaza,
de unde are geniul de licoare
ce-o varsa prin nectar, picteaza vaza
se-ngemanand in dar, c-un dar, la alta floare?
Ma uit și-adulmec iar, sunt mut de farmec
și iar miros și creieru-mi dezmiarda;
cu inima din alveolele-n respir sunt cerc
Ma prabușesc drogat, cu capul dus, pe iarba
Și-i și alta culoare și-i multe alte izuri
și ma intrec cu albine, pasari și bondari
și-un fluture penat și-am pielea toata rizuri;
ma sangerez in spini, sunt zbor de mii Icari!
Ma dezic tot de știința, is un novice;
n-am școala rozei, nici miros, culoare,
nici spini nu știu sa fac, candoarea sa-mi explice
Pacat ca am sa mor și n-o sa fiu o floare!?!
13.08.2011
|